Dictionar

 
 

antagonist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antagoniste, lat. antagonista, gr. antagonistes)

1. adj. antagonic.
2. adj., s. n. (substanță, agent, mușchi) care împiedică efectele agonistului2 (II).
 

antihistaminic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antihistaminique)

1. (medicament) care atenuează efectele produse de histamină.
 

antinicotinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antinicotinique)

1. (substanță) care combate, atenuează efectele nicotinei.
 

antipatogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. antipathogen)

1. care combate boala.
2. care contracarează efectele unui agent patogen.