efort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effort)

1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință.
2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc.

roquefort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. roquefort)

1. brânză fermentată de rețetă franceză, din lapte de oaie și însămânțată cu un mucegai special.

supraefort

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (supra- + efort)

1. efort mai mare decât cel care se poate depune în condiții normale; efort suplimentar.

anduranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistență mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.

atlant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. atlante)

1. statuie, bărbat într-o atitudine de efort, ca suport pentru balcoane și bovindouri; telamon.
2. locuitor al legendarei Atlantida.

autoadapta

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + adapta)

1. a se adapta prin eforturi proprii.
2. a se adapta fără ajutorul cuiva.

autoeducație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + educaţie)

1. proces de formare a propriei personalități prin eforturi personale.

automatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. automatisme)

1. activitate fără controlul conștiinței și fără efort voluntar; mișcare, gest, cuvânt repetate inconștient.

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.