Rezultate principale (Egalitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. égalité)
1. stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele.
2. (sport) rezultat constituit dintr-un număr egal de puncte.
3. principiu potrivit căruia tuturor oamenilor, statelor sau națiunilor li se recunosc aceleași drepturi și li se impun aceleași îndatoriri prevăzute de regula de drept; situație în care oamenii se bucură de aceleași drepturi și au aceleași îndatoriri.
4. (mat.) echivalență între două sau mai multe mărimi, elemente, factori etc. egali; expresie a acestei relații redată prin semnul egal (=).
Rezultate secundare (Egalitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. illégalité)
2. situaţie ilegală a unei organizaţii, a unui activist al acesteia; ilegalism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inégalité)
1. lipsă de egalitate, neegalitate; disproporţie.
2. (mat.) relaţie între două valori care nu sunt egale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. légalité)
1. caracter legal; principiu potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică este obligată să respecte legea; legalism (2).
2. a fi (sau a intra) în ~ = a se conforma legilor în vigoare.
3. ordine legală care asigură viaţa şi activitatea unui stat etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. regalitas, după fr. royauté)
2. formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accord, it. accordo)
1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înţelegere; b) în unanimitate.
3. înţelegere privitoare la relaţiile de colaborare şi de cooperare între state, partide politice, organizaţii.
4. formă de retribuţie a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare şi de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea şi importanţa muncii prestate.
6. concordanţă în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvenţelor de oscilaţie a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puţin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aniséiconie)
1. inegalitate a imaginilor retiniene binoculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisocytose)
1. inegalitate în dimensiuni a globulelor roşii şi albe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisocorie)
1. (med.) anomalie congenitală constând în inegalitatea celor două pupile (diferență de mărime între cele două pupile).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisochromie)
1. inegalitate în intensitatea de coloraţie a globulelor roşii din sânge.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anizodactil + -ie)
1. dispunere inegală a degetelor, trei înainte și unul înapoi, comună la păsări; inegalitate a degetelor.