Parte de vorbire: numeral colectiv
Origine: (lat. ambo, -ae, it. ambe)
1. fiecare dintre cei doi; și unul și altul; amândoi.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE dunkelblutrot
5. RU тёмнокровaвый
Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Origine: (fr. blanc-manger, prin rus. бланманже)
1. cremă, desert făcut cu lapte, migdale, zahăr și un aliment care îngroașă.
Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (necunoscută)
1. încheietura a doi căpriori.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éléagnacées)
1. familie de arbori şi arbuşti din America de Nord, Europa şi Asia, cu solzişori bruni sau argintii pe părţile aeriene şi flori apetale, axiale.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. éléate)
1. I. care se referă la reprezentanții școlii filosofice din Eleea sau la concepțiile lor; eleatic.
2. care are un caracter static; eleatic.
3. şcoală ~ă = şcoală filozofică greacă de tendinţă idealistă ai cărei reprezentanţi (Zenon şi Parmenide) au formulat concepţia metafizică după care diversitatea şi mişcarea lumii sunt simple iluzii senzoriale; școală eleatică.
4. II. adept, membru al școlii de filozofie din Eleea; eleatic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)
1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)
1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.