Rezultate secundare (Electronice):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)
1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aéroélectronique)
1. aplicarea tehnicilor electronice în domeniul aviației; avionică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analogique, lat. analogicus)
1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.
2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă de timp.
3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autooscillation)
1. oscilaţie electrică, nedorită, care se produce în aparatele electronice din cauza unui cuplaj parazit între circuite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bourrer)
1. a astupa cu un material inert o încărcătură de exploziv pentru a mări efectul de distrugere.
2. a îndesa balastul sub traversele unei linii de cale ferată.
3. (inform.) a bloca alimentarea unei maşini electronice cu cartele perforate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. card)
1. tip de cartelă magnetică prin care se pot face plăţi cu mijloace electronice.