Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)
1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.
2. tot ceea ce are forma unui arc (1).
3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.
4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.
5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.
6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.
7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.
8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culot)
1. piesă izolantă montată la partea de jos a unui tub electronic, în care sunt fixate picioruşele conectate la electrozi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépolariser)
1. a micşora gradul de polarizare a luminii (sau a altei radiaţii electromagnetice).
2. a împiedica inducţia şi polarizaţia electrică a unui corp.
3. a frâna sau a micşora polarizarea electrozilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diode)
1. tub electronic cu doi electrozi, redresor de curent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effluve, lat. effluvium)
1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.
2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.
3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.
4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrocapillarité)
1. fenomen care se produce atunci când, în polarizarea electrozilor, unul dintre aceştia este constituit dintr-un menisc de mercur.