Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiologie)
1. disciplină care studiază elementele anorganice, adică elementele lipsite de viață.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aquiculture)
1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conţine toate elementele necesare vieţii plantelor; cultură fără sol.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrogéologie)
1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amplifica)
1. acţiunea de a amplifica; amplificaţie.
2. înlănţuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat şi viu imaginea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analytique, lat. analythicus)
2. chimie ~ă = ramură a chimiei care studiază elementele componente ale substanţelor; limbă ~ă = limbă flexionară în care raporturile gramaticale se exprimă prin cuvinte izolate; filozofie ~ă = orientare care reduce filozofia la analiza mijloacelor lingvistice şi conceptuale ale cunoaşterii.
3. care utilizează calculul algebric şi infinitezimal.
4. geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază proprietăţile figurilor geometrice cu ajutorul calculului algebric.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. analyser)
1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.
2. a identifica compoziţia unei substanţe.
3. a examina cu atenţie în vederea unor concluzii documentate.
4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).