Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antagonique)
1. care se află în contradicție; antagonist.
2. care acţionează în sens invers.
3. (legat de luptă) în conflict (cu).
4. care este în opoziţie, care se află în relație de opoziție.
5. (sintagmă) contradicție ~ = componentă a procesului de dezvoltare care constă în distrugerea elementului vechi în favoarea celui nou.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cascade)
1. cădere naturală de apă de la o mare înălţime; cataractă.
2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade.
3. ~ de râs = râs sacadat şi prelungit; ~ de aplauze = aplauze puternice.
4. montaj în ~ = mod de legare a unor aparate, maşini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieşirea elementului anterior.
5. succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat.
6. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. casiopéium)
1. (chimie) numele original al elementului lutețiu (element chimic din familia lantanidelor).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. celtium)
1. (chimie) numele propus inițial pentru elementul chimic cu număr atomic 72, numit acum hafniu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cellulaire)
1. adj. de natura celulei (1); format din celule.
2. teoria ~ă = teorie potrivit căreia celula (1) constituie elementul fundamental în organizarea internă a plantelor şi animalelor.
3. regim ~ = regim special în închisori.
4. telefonie (mobilă) ~ă = legături telefonice între doi abonaţi aflaţi în interiorul zonei de acoperire sau între un abonat din acest teritoriu şi altul din ţară sau străinătate.
5. s. n. parte a unei închisori unde se află celulele (5).