Dictionar

emisferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémisphère)

1. (mat.) jumătate dintr-o sferă.
2. ~ cerebrală = fiecare dintre cele două jumătăți ale creierului mare.
3. fiecare dintre cele două jumătăți ale sferei cerești sau terestre delimitate de ecuatorul ceresc, respectiv, de cel terestru și de primul meridian.
 

Capricorn

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. capricorne, lat. capricornus)

1. constelație din emisfera australă.
2. zodia C~ului = a unsprezecea dintre cele 12 zodii (22 decembrie - 22 ianuarie), reprezentată printr-un țap.
 

emisferic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hémisphérique)

1. în formă de emisferă.
2. care are forma unei jumătăți de sferă.
3. (var.) hemisferic.
 

hemiencefalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémiencéphalie)

1. aplazie cerebrală limitată la o singură emisferă.
 

nadir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nadir)

1. punct diametral opus zenitului, la intersecția verticalei locului cu bolta cerească din emisfera opusă.
 

septentrional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. septentional, lat. septentrionalis)

1. care este relativ, specific nordului; nordic, boreal.
2. care este situat la nord de un punct dat.
3. care este specific țărilor din emisfera nordică, mai ales țărilor din nordul Europei, locuitorilor acestora.
4. (var.) (înv.) septantrional, (înv.) septemtrional, (înv.) septentriunal.
5. (antonime) austral, meridional, sudic.
 

taiga

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. taiga)

1. formațiune vegetală din emisfera boreală, formată din conifere.