Dictionar

Emitanţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. émittence)

1. (fizică) mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe; radianţă.


Emiţător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. émetteur)

1. adj. care emite; emitent, emisiv.

2. post ~ = post de radioemisiune.

3. s. n. dispozitiv, instalaţie care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsuri de curent.


Absidial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).

2. (var.) absidal.


ACRO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. akros „vârf”)

1. „vârf, extremitate”.


Acroanestezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acroanesthesia)

1. diminuare a sensibilităţii (la durere) la nivelul extremităţilor membrelor.


Acrochinezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrokinésie)

1. mobilitate deosebită, ca amploare şi rapiditate a extremităţilor.


Acrocianoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocyanose)

1. coloraţie violacee a extremităţilor membrelor, datorată unei tulburări a circulaţiei sângelui.


Acrodermatită

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrodermatite)

1. dermatită localizată la extremităţi.