Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énorme, lat. enormis)
1. adj. foarte mare, imens, colosal.
2. adv. foarte mult; extrem de...
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énormité, lat. enormitas)
2. lucru de necrezut; exagerare.
3. prostie; aberaţie; absurditate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnormité, germ. Abnormität)
1. caracterul a ceea ce este abnorm.
2. depărtare sau deviere de la o regulă sau un standard fixat; anomalie; enormitate; lucru, fapt neobișnuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Abu Markub)
1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astronomique, lat. astronomicus)
1. care se referă la astronomie; care are legătură cu astronomia; (înv.) astronomicesc.
2. care aparține astronomiei; care folosește date din astronomie; (înv.) astronomicesc.
3. (fam.) caracterizat prin precizie, regularitate riguroasă.
4. (fig.) de proporţii uriaşe; enorm, vorbind mai ales despre un număr sau o sumă de bani.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. babylonisch)
1. babilonian.
2. uriaş, enorm, măreţ, somptuos; (fig.) exuberant.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cvasi- + unanimitate, cf. it. cvasi unanimità)
1. ceea ce constituie aproape unanimitatea; ceea ce constituie enorma majoritate; aproape totalitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dragonier)
1. arbore din ţările calde, asemănător unui palmier, de dimensiuni enorme, din care curge o gumă roşie, numită sângele dragonului.