epavă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. épave)
Etimologie: (fr. épave)
1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eșuată.
2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.
3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.
4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic și moral).