epicard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicarde)

1. învelişul extern al inimii.

epicardită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicardite)

1. inflamaţie a epicardului.

epicarp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicarpe)

1. pieliţă care înveleşte fructul unei plante.

repica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. repiquer)

1. a replanta.
2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate.

acţiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. action, lat. actio)

1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.
2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).
3. ceea ce arată un verb.
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influenţă.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care dă deţinătorului dividende.

baladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballade)

1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta şi se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.

decorum

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. decorum)

1. (în poezia epică şi dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului.

dramatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dramatiser)

1. a adapta o lucrare literară epică condiţiilor reprezentării scenice.
2. a face ca ceva să devină impresionant.
3. (ir.) a lua în tragic, a da prea multă importanţă unui eveniment.

epicardită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épicardite)

1. inflamaţie a epicardului.

epiciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (epic + -iza)

1. a da un caracter epic; a exprima, a expune în formă epică.