Rezultate secundare (Epică,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicarde)
1. învelişul extern al inimii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicardite)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicarpe)
1. pieliţă care înveleşte fructul unei plante.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. repiquer)
2. a reface un pavaj prin înlocuirea pietrelor deteriorate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. action, lat. actio)
1. desfăşurare a unei activităţi; faptă.
2. operaţie militară (ofensivă sau defensivă).
4. totalitatea întâmplărilor dintr-o operă epică sau dramatică.
5. efect, influenţă.
6. proces.
7. cerere prin care se deschide un proces.
8. hârtie de valoare care reprezintă o cotă fixă din capitalul unei societăţi comerciale şi care dă deţinătorului dividende.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ballade)
1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta şi se recita.
2. poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc.
3. (muz.) compoziţie vocală sau instrumentală cu caracter narativ.
4. (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. decorum)
1. (în poezia epică şi dramatică) grijă pentru respectarea trăsăturilor generale ale caracterului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dramatiser)
1. a adapta o lucrare literară epică condiţiilor reprezentării scenice.
2. a face ca ceva să devină impresionant.
3. (ir.) a lua în tragic, a da prea multă importanţă unui eveniment.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicardite)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (epic + -iza)
1. a da un caracter epic; a exprima, a expune în formă epică.