Dictionar

Epidermă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiderme, lat. epidermis)

1. epiteliu care acoperă derma, formând cu aceasta pielea.

2. ţesut protector al plantelor, dintr-un strat de celule la exterior.


Epidermă

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT epiderma; epidermis

2. FR épiderme

3. EN epidermis; epiderm

4. DE Epidermis

5. RU кожицa

6. HU epidermisz, elsődleges bőrszövet


Cheratină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kératine)

1. substanţă proteică solidă din epidermă, unghii etc.


Corium

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. corium)

1. strat de piele între epidermă şi stratul adipos subcutanat, din ţesut conjunctiv.


Dermatogen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dermatogène)

1. zonă externă a meristemului care generează epiderma.


Dermă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. derme, gr. derma)

1. ţesut fibros conjunctiv care formează partea groasă, din adâncime, a pielii, acoperit de epidermă.


Epidermic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. épidermique)

1. (anat.) care aparține epidermei, privitor la epidermă, de natura epidermei; epidermoidal.


EPIDERMO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. épidermo-, cf. gr. epidermis „epidermă, piele exterioară”)

1. „epidermă, epidermic”.