Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. herbivore/s/)
1. adj., s. n. (mamifer) care se hrăneşte cu ierburi.
2. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. alpaca)
1. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă şi mătăsoasă, din America de Sud.
2. stofă fină din lâna acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amblypodes)
1. pl. mamifere erbivore fosile: grupa copitatelor mari.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anoplothérium)
1. animal erbivor fosil din eocenul superior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. bison)
1. mamifer erbivor sălbatic, mare şi puternic, asemănător cu zimbrul.
2. pielea tăbăcită de bizon (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camélidés)
1. pl. familie de erbivore rumegătoare: cămila, dromaderul, lama etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kangourou)
1. mamifer marsupial erbivor mare, din Australia, cu picioarele posterioare lungi, care îi permit deplasarea prin salturi.