Rezultate secundare (Eretic,):
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (eretic + -ime)
1. mulțimea celor care susțin o erezie; mulțime de eretici.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. héréticité)
1. calitatea, însușirea de a fi eretic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)
1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)
1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptianiste)
1. (Evul Mediu) referitor la adopţianism, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. adoptiens)
1. (Evul Mediu) membri, adepţi ai adopţianismului, sectă eretică creștină care considera că Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antitrinitarisme)
1. doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creştină a Treimii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arianisme)
1. doctrină eretică de la începutul creştinismului, susţinută de episcopul Arius (din Alexandria).