Dictionar

Rezultate secundare (Eretic,):

Ereticime

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (eretic + -ime)

1. mulțimea celor care susțin o erezie; mulțime de eretici.


Ereticitate

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. héréticité)

1. calitatea, însușirea de a fi eretic.

2. (antonim) ortodoxie.


Adamism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.

2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.


Adamit, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.


Adopţianist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adoptianiste)

1. (Evul Mediu) referitor la adopţianism, sectă eretică creștină care considera Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.


Adopţieni

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. adoptiens)

1. (Evul Mediu) membri, adepţi ai adopţianismului, sectă eretică creștină care considera Hristos era fiul adoptiv al lui Dumnezeu.


Antitrinitarism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antitrinitarisme)

1. doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creştină a Treimii.


Arianism 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arianisme)

1. doctrină eretică de la începutul creştinismului, susţinută de episcopul Arius (din Alexandria).