Rezultate principale (Eroziune):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érosion, lat. erosio)
1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi.
2. (p. ext.) roadere, tocire, uzură.
3. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora.
4. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor.
5. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă.
Rezultate secundare (Eroziune):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. care poate suferi ablaţiuni (transformarea progresivă a unui material prin descompunere, fuziune, vaporizare, sublimare, eroziune).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablution, lat. ablutio)
1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale şi la catolici, pentru purificare.
4. eroziune exercitată de curenţii marini de adâncime.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abrasion, lat. abrasio)
1. proces de eroziune a țărmului de către valurile mării sau ale lacurilor.
2. roadere a unui material prin frecare cu un abraziv.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aréolaire)
2. (geol.) eroziune ~ă = eroziune care acţionează lateral.
3. viteză ~ă = cantitate ce caracterizează la un moment dat aria descrisă de raza vectoare care defineşte poziţia unui mobil faţă de un punct fix.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. boutonière)
1. deschizătură, tivită pe margine, la haine sau lenjerie, în care se încheie un nasture; mică tăietură la reverul unei haine bărbăteşti.
2. depresiune excavată prin eroziune în zona centrală a unui dom, mărginită de cueste situate faţă în faţă.
3. mică incizie în piele care permite accesul în plan subiacent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. karst, germ. Karst)
1. eroziune a calcarelor şi a ghipsurilor de către apă, însoţită de formarea de pâlnii, peşteri sau râuri subterane.