Rezultate secundare (Esențe,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosticisme)
1. concepţie gnoseologică care neagă posibilitatea cunoaşterii obiective a lumii, a esenţei fenomenelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apriorisme)
1. concepţie filozofică idealistă care consideră cunoaşterea esenţei lucrurilor anterioară experienţei omului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)
1. (şi adv.) referitor la calitate (1); aparţinând esenţei, naturii lucrurilor.
2. analiză ~ă = determinarea naturii chimice a unei substanţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (port. campinara)
1. formaţiune asemănătoare cu gariga, formată din ierburi şi esenţe lemnoase, din America de Sud.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complémentarisme)
1. teză fundamentală a empirismului logic, constând în asocierea, în cadrul aceleiaşi concepţii, a două metafizici tradiţionale în istoria gnoseologiei, empirismul şi logicismul, prin reducerea fenomenului la percepţii şi a esenţei la termenul în/prin care se formează noţiunea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coumarine)
1. substanţă odorantă extrasă din sămânţa unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esenţe, parfumuri şi aromatizarea tutunurilor.