Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. brachyœsophage)
1. (med.) malformație congenitală în care stomacul este situat în torace, esofagul fiind prea scurt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oesophage)
1. organ tubular care leagă faringele cu stomacul.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. oesophag/o/-, cf. gr. oisophagos „care duce cele ce se mănâncă”)
1. „esofag”.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. oesophagalgie)
1. (med.) durere în esofag; durere esofagiană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oesophagectasie)
1. dilataţie anormală a esofagului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. oesophagectomie)
1. rezecţie a unei părţi a esofagului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérophagie)
1. înghiţire inconştientă de aer, deglutiție exagerată a aerului care pătrunde odată cu alimentul în esofag și stomac.
2. (med.) tulburare caracterizată prin intrarea aerului în esofag şi stomac; aerogastrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipéristaltique)
1. mişcări ~ce = mişcări care contractă esofagul, stomacul şi intestinele de jos în sus.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardia)
1. orificiu de comunicare dintre esofag şi stomac, aproape de inimă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardiomyotomie)
1. incizie chirurgicală a seromucoasei gastrice şi esofagiene la nivelul sfincterului cardiac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cardioplastie)
1. operaţie plastică asupra stomacului şi esofagului pentru lărgirea cardiei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dégurgitation)
1. fenomen care constă în expulzarea voluntară sau involuntară (din gură, esofag sau stomac) a alimentelor ingerate anterior; degurgitare.