etalon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étalon)

1. model, tip cu care trebuie să se potrivească, să fie conforme unitățile de măsură.
2. (fig.) ceea ce poate servi ca model.
3. cantitate determinată dintr-un metal prețios bază a unui sistem monetar.

etalona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. étalonner)

1. a marca, a determina valoarea unei mărimi de măsură.
2. a compara un instrument de măsură cu un etalon.
3. a stabili un etalon.

etalonaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. étalonnage)

1. (cinema) operație prin care se stabilesc condițiile optime de copiere a unui material cinematografic; etalonare.

etalonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (etalon)

1. acțiunea de a etalona.
2. (cinem.) operație prin care se stabilesc condițiile optime de copiere a negativului de imagine al unui film; etalonaj.

etalonor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étalonneur)

1. tehnician specialist în operații de etalonare (2).

mărime etalon; dimensiune etalon

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT mensura comparationis
2. FR étalon
3. EN scale
4. DE Vergleichsmaßstab
5. RU срaвнительнaя шкaлa; срaвнительный мaсштaб
6. HU szabványmérték (hiteles mintamérték), etalon nagyság

balanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balance)

1. instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situație cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului și exportului unei țări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situație recapitulativă și periodică ce regrupează la un moment dat sumele și soldurile conturilor debitoare și creditoare; ~ de plăți = raportul dintre sumele încasate și plățile efectuate de către o țară în relațiile sale cu alte țări într-o perioadă de regulă un an.
5. al șaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).

bandă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.
2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.
3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.
4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.
5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.
6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.
7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.
8. margine elastică de la masa de biliard.
9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.
10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.
11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.
12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.

bimetalism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bimétallisme)

1. sistem monetar bazat pe dublu etalon, aur și argint.
2. (antonim) monometalism.

bimetalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. bimétalliste)

1. I. (despre un sistem monetar) bazat pe bimetalism; care e bazat pe un dublu etalon metalic (de aur și de argint); bimetalic.
2. II. adept al bimetalismului.

comparator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comparateur)

1. instrument de măsurat pentru compararea a două mărimi sau a dimensiunilor unor piese față de aceea a unui etalon.
2. aparat pentru măsurarea defazajului și a raportului dintre amplitudinile a două tensiuni sinusoidale.
3. circuit care permite compararea a două informații intrate în calculatorul electronic.
4. segment al sistemului nervos central care compară efectul obținut cu forma optimă a acțiunii.

decimal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décimal)

1. adj. zecimal.
2. s. n. basculă (1) cu greutăți, etalon de zece ori mai mici.