Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éthylique)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acétique)
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentaţie ~ă = fermentaţie care transformă alcoolul în acid acetic.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acétifer)
1. tr., refl. (despre alcoolul etilic) a (se) transforma în acid acetic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrylique)
1. acid ~ = acid etilic obţinut prin oxidarea acroleinei, lichid incolor, cu miros înţepător.
2. (despre produse industriale sintetice) obţinut cu ajutorul derivaţilor acidului acrilic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alcool)
1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obţinut prin fermentarea şi distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisole)
1. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carbinol)
1. alcool metilic, denumire pentru alcoolii secundari şi terţiari.