Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apophantique, gr. apophantikos)
1. (log.) care evidenţiază existenţa unui raport printr-o afirmaţie sau negaţie cu privire la ceva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. comparatio, după fr. comparaison)
1. stabilire a asemănărilor şi deosebirilor dintre lucruri, fiinţe, idei; comparare.
2. categorie gramaticală a adjectivului şi adverbului, prin care se evidenţiază un anumit grad al însuşirii.
3. termen de ~ = expresie, idee care serveşte pentru a compara ceva.
4. figură de stil constând în relevarea raportului de asemănare dintre două lucruri, persoane sau acţiuni.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. existentialiste)
1. I. care aparține existențialismului, privitor la existențialism (curent filosofic care evidențiază libertatea omului și vocația sa de a-și decide singur propria existență).
2. care admite și apără existențialismul.
3. II. adept al existențialismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vitesse)
1. rapiditate de deplasare; iuțeală.
2. variația unei mărimi fizice în unitatea de timp.
3. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere.
4. ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar.
5. ~ de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm ce evidențiază un proces infecțios latent.
7. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material.