Dictionar

Rezultate principale (Evoluție):

Evoluţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. évolution, lat. evolutio)

1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție.

2. teoria ~i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă.

3. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc.

4. desfășurare, curs.

5. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc.


Evoluţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT evolution

2. FR évolution

3. EN evolution

4. DE Evolution; Entwicklung

5. RU эволюция; рaзвитие

6. HU evolúció, fejlődés


Rezultate secundare (Evoluție):

Ciclu de dezvoltare; ciclu de evoluţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cyclus evolutionis

2. FR cycle de développement; cycle vitale

3. EN life-cicle; life-history

4. DE Entwicklungszyklus; Entwicklungsgang

5. RU цикл рaзвития; ход рaзвития

6. HU fejlődési ciklus


Contrarevoluţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-révolution)

1. mişcare organizată, reacţionară, a claselor înlăturate de la putere împotriva noii orânduiri sociale instaurate prin revoluţie, în scopul restaurării vechii puteri de stat.


Macroevoluţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. macroévolution)

1. (biol.) totalitatea fenomenelor care au dus la apariţia speciilor.


Microevoluţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. microévolution)

1. totalitatea proceselor de adaptare şi de diferenţiere a unor grupe de organisme mai mici.


Revoluţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. révolution, lat. revolutio, germ. Revolution)

1. (fil.) etapă a dezvoltării în care au loc transformări calitative profunde, schimbări radicale, esențiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurând realizarea progresului într-un ritm rapid.

2. ~ socială = acțiune socială de transformare radicală calitativă a societății, prin care se realizează trecerea de la o formațiune inferioară la alta superioară; ~ culturală = proces de transformare radicală în domeniul ideologiei și culturii, care însoțește o revoluție socială.

3. ~ industrială = proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției; ~ tehnico-științifică = proces contemporan care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice.

4. (fig.) schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă și totală.

5. mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul altuia.

6. (mat.) mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.

7. schimbare geologică a scoarței terestre.

8. (fiz.) mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă.

9. mișcare de rotație completă a unei roți în jurul osiei sale.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).


Alertă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alerte)

1. semnal, de obicei sonor, a unui pericol iminent care declanșează luarea măsurilor necesare pentru a-l evita; alarmă, prevenire.

2. stare de apărare în fața unui pericol, a unei situații critice; durata acestei stări.

3. semnal convenţional internaţional folosit pentru a atrage atenţia asupra evoluţiei diverselor fenomene cereşti.

4. (expr.) a fi în ~ = a fi într-o stare de îngrijorare vigilentă.


Anageneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anagenèse)

1. (biol.) evoluţie progresivă a unei specii.

2. regenerare a ţesuturilor vii.


Anamorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamorphisme)

1. evoluţie morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.

2. formare de minerale cu o compoziţie mai complicată şi cu densitate moleculară mai mare.


Aromorfoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aromorphose)

1. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluţiei filogenetice.