Dictionar

Rezultate secundare (Exagerare):

Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Autolatrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. autolatria, gr. autolatreia)

1. adoraţie a propriei persoane; exagerare a eului propriu.


Bombasticism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (bombastic + -ism)

1. caracter bombastic; exagerare.


Critica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)

1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.

2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.

3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.


Emfază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emphase, lat., gr. emphasis)

1. exagerare pompoasă în ton, în alegerea cuvintelor sau în atitudine; preţiozitate, afectare, poză.

2. mod de exprimare care denotă emfază (1).


Enormitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énormité, lat. enormitas)

1. întindere colosală.

2. lucru de necrezut; exagerare.

3. prostie; aberaţie; absurditate.