Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. nasonnement)
1. (despre voce) modificat prin exagerarea permeabilităţii nazale, care provoacă o rezonanţă deformantă a sunetelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sentimentalité)
2. caracter, fel de a fi al unei persoane sentimentale; predispoziție spre exagerarea sentimentelor.
3. reacție afectivă specifică a unei persoane față de realitățile vieții.
4. caracter foarte sau prea sentimental al unei scrieri, al unei opere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cétoacidose)
1. (med.) stare patologică caracterizată prin scăderea rezervei alcaline a sângelui (exagerarea patologică a acidității sângelui), cauzată de acumularea în organism a unor substanțe chimice numite corpi cetonici, cum ar fi acetona, acidul beta-hidroxibutiric și acidul acetilacetic; acidocetoză.