OK
X
exaltat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (exalta)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(om
cu
temperament)
aprins,
înflăcărat,
peste
măsură.
2.
adj.
(fam.)
ieșit
din
minți;
surescitat.
exaltație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. exaltation, lat. exaltatio)
1.
exaltare.
delirant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.
Etimologie: (fr. délirant)
1.
I.
care
este
în
stare
de
delir,
ca
de
delir.
2.
care
delirează,
care
trăiește
în
afara
realității.
3.
(med.)
care
este
însoțit
de
delir,
care
are
caracteristicile
delirului.
4.
(fig.)
care
vădește
o
pasiune
foarte
puternică;
cu
o
exaltare
de
delir;
exaltat,
frenetic.
5.
II.
bolnav
care
delirează.
energumen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. énergumène, lat. energumenus)
1.
persoană
care
se
pretinde
a
fi
stăpânită
de
diavol.
2.
(fig.)
om
exaltat,
agitat.
melodramatism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (melodramat/ic/ + -ism)
1.
caracter
melodramatic.
2.
exprimare
exaltată
a
sentimentelor.
menadă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ménade)
1.
bacantă.
2.
(fig.)
femeie
exaltată,
furioasă.
tricofilie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. tricophilie)
1.
atracție
sexuală
(parafilie)
exaltată
de
vederea,
mestecatul
sau
atingerea
părului
sau
a
firelor
de
păr
corporale.