Dictionar

excavație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. excavation, rus. ekskavaţiia)

1. cavitate la suprafața sau în adâncul pământului, în vederea unor obiective tehnice; rezultatul excavării.
2. (med.) adâncitură anormală a unui organ.
 

excavație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT excavatio
2. FR évidement
3. EN excavation
4. DE Aushöhlung
5. RU полость
6. HU vájat
 

acetabul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
 

eșancrură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échancrure)

1. excavație arcuită în malul mării.
2. scobitură arcuită pe marginea oaselor sau a unor organe.
 
 

tafon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. tafone)

1. (geol.) excavație de formă (semi)sferică prin coroziune pe un versant golaș.