excepțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exceptionnel)

1. care este, face, constituie o excepție.
2. care iese din comun; deosebit.
3. foarte bun, extraordinar, minunat, excelent.

excepționalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (excepțional + -itate)

1. starea a ceea ce este excepțional; caracter excepțional.

avantaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.
2. situație mai bună, favorabilă.
3. ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora.
4. superioritate (de situație, de poziție etc.).
5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte.
6. drept excepțional; privilegiu, favoare.

boom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. boom)

1. prosperitate rapidă a activității economice.
2. avânt.
3. eveniment excepțional.
4. revenire.

ciclopic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. ciclopico)

1. de ciclop, caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaș, gigantic; (înv.) ciclopean.
2. (despre construcții miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită; (prin ext.) de dimensiuni excepționale.
3. (hiperbolic) care necesită un efort excepțional, supraomenesc.
4. (med.) anoftalmie ~ă = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate.

cuartolet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quartolet)

1. (muz.) diviziune excepțională a timpului, formată din patru note de durată egală, și a cărei funcție este de a înlocui două duolete consecutive.
2. (var.) cvartolet.

derogațiune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (fr. dérogation)

1. acțiunea de a deroga și rezultatul ei; derogare.
2. abatere excepțională de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale.
3. (var.) derogație.

eminent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éminent, lat. eminens, dominant)

1. care se distinge prin calități deosebite; remarcabil, excelent, excepțional.