Dictionar

exces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. excès, lat. excessus)

1. diferență în plus dintre două cantități; surplus.
2. lipsă de cumpătare, de măsură; abuz, exagerare.
3. (pl.) abuzuri; violențe.
 
 

excesivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. excessivité)

1. calitate a ceea ce este excesiv.
 
 
 

acetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétose)

1. boală la rumegătoare determinată de prezența în exces de corpi cetonici în organism.
 

acidurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidurie)

1. prezența excesivă a unui acid în urină.
 

adefagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adéphagie)

1. (med.) foame excesivă, disproporționată, pe care persoana afectată nu o poate controla; bulimie.
 

adipoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adipose)

1. stare morbidă prin excesul de grăsime în țesuturi.