Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT excretorius
4. DE ausscheidend; ausführend
5. RU экскреторный; выделительный
6. HU exkretorikus, eltávolító
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excréteur)
1. care se referă la excreţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acinus)
1. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néphridie)
1. organ excretor la nevertebratele inferioare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. urétéral)
1. (med.) care se referă la ureter (canal excretor care transportă urina de la rinichi la vezică).
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT excretorius
4. DE ausscheidend; ausführend
5. RU экскреторный; выделительный
6. HU exkretorikus, eltávolító