Dictionar

Excretor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT excretorius

2. FR excréteur

3. EN excretory

4. DE ausscheidend; ausführend

5. RU экскреторный; выделительный

6. HU exkretorikus, eltávolító


Excretor, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. excréteur)

1. care se referă la excreţie.


Acin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acinus)

1. mică formaţie anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.


Nefridie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néphridie)

1. organ excretor la nevertebratele inferioare.


Ureteral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. urétéral)

1. (med.) care se referă la ureter (canal excretor care transportă urina de la rinichi la vezică).


Excretor

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT excretorius

2. FR excréteur

3. EN excretory

4. DE ausscheidend; ausführend

5. RU экскреторный; выделительный

6. HU exkretorikus, eltávolító