Rezultate secundare (Executarea):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. accompagnateur)
1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)
1. (muzică) (ca indicație de execuție) în ritm grăbit, accelerând.
2. indicație muzicală care arăta o accelerare a timpului în executarea unui pasaj.
3. (var.) affretando, affrettando.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. allocinésie)
1. tulburare de motricitate constând în executarea fără voie a altei mişcări în locul celei dorite.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. attaquer)
2. (fig.) a lua atitudine potrivnică faţă de o situaţie, de o teorie etc.; a critica, a acuza.
4. a cere în justiţie anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic.
5. a aborda (o problemă, un subiect, o discuţie).
6. intr. a lua iniţiativa într-o întrecere sportivă.
7. a începe executarea unei piese muzicale.
8. refl. (fam. a se simţi jignit; a se ofusca.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audition, lat. auditio)
1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simţului auditiv.
2. audiere de muzică cu un public restrâns.
3. în primă ~ = (despre executarea unei compoziţii muzicale) pentru prima oară în public.
4. recepţionare de semnale audio.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bariolage)
1. (muz.) executarea rapidă a unei succesiuni de sunete, trecând alternativ de la o coardă la alta.