Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crâniostat)
1. dispozitiv pentru localizarea şi fixarea craniului în vederea executării unei radiografii.
2. suport folosit la orizontalizarea craniului, pentru măsurarea şi desenarea lui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. discopertare)
1. a desface acoperişul unei construcţii.
2. a dezveli un zăcământ (la suprafaţă), îndepărtând rocile sterile.
3. a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décoration, lat. decoratio)
1. distincţie conferită cuiva pentru o faptă eroică, pentru merite deosebite etc.; medalie, insignă.
2. arta şi tehnica executării decorurilor.
4. totalitatea ornamentelor care servesc la înfrumuseţarea unui obiect.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécutif)
1. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor.
2. putere ~ă (şi s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcţii de organizare şi de asigurare a executării legilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. formation, lat. formatic)
1. complex de straturi din scoarța Pământului depuse într-o anumită perioadă geologică.
2. ~ social-economică = categorie a materialismului istoric ce desemnează o treaptă istorică a dezvoltării societății, caracterizată printr-un nivel determinat al forțelor de producție, prin relațiile de producție corespunzătoare acestora și o suprastructură generată de aceste relații.
3. așezare a militarilor (sau a subunităților militare) în cadrul unei unități în vederea executării unei misiuni.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plastique, lat. plasticus, gr. plastikos)
1. adj. (despre materiale) care are proprietatea de a-și păstra deformațiile produse de forțele exterioare după încetarea acțiunii acestora; care poate fi modelat, fasonat.
2. masă ~ă (sau material) ~ = material sintetic de natură organică, anorganică sau mixtă, care poate fi modelat în procesul fabricării unor produse.
3. referitor la pictură sau sculptură.
4. arte ~e = arte care au ca scop să reproducă formele prin modelarea unor materiale, prin culori etc.
5. (despre idei, imagini etc.) cu multă putere de evocare, expresiv, viu; evocator.
6. (biol.) formativ, capabil de a se schimba, de a lua o formă.
7. chirurgie ~ă = chirurgie care se ocupă cu îndreptarea unor malformații ale corpului.
8. s. f. tehnica executării obiectelor de artă prin fasonarea, modelarea unei substanțe plastice; domeniul artelor plastice.
9. parte din studiul unei opere de artă care se ocupă cu raportul armonios al volumelor și al reliefului.