Dictionar

abluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)

1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare.
2. purificare religioasă.
3. (fam.) îmbăiere prin duș.
4. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime.
 

autodisciplinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + disciplinare)

1. acțiune educativă exercitată asupra cuiva de către persoana sau grupul social respectiv.
 

biotactism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biotactisme)

1. atracție exercitată de o celulă asupra alteia.
 

caudillism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. sp. caudillo „conducător”)

1. conducere tiranică exercitată de dictatori în unele țări de limbă spaniolă.
2. (var.) caudilism.
 

citotropism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cytotropisme)

1. atracție exercitată de către celule față de substanțele chimice, germeni sau virusuri.
 

codirecție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. codirection)

1. direcție (a unei instituții, întreprinderi etc.) exercitată de mai multe persoane cu același grad.