OK
X
exercita
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. exercitare)
1.
a
îndeplini
o
funcție,
a
practica
o
profesiune
etc.
2.
a
valorifica
o
influență,
un
drept
etc.
exercitare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (exercita)
1.
acțiunea
de
a
exercita
și
rezultatul
ei.
2.
practicare
a
unei
funcții,
a
unei
profesii
etc.
3.
valorificare
a
unui
drept,
a
unui
privilegiu
etc.
4.
îndeplinirea
unui
rol,
a
unei
acțiuni.
5.
(antonim)
neexercitare.
abdica
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1.
a
renunța
la
puterea
pe
care
o
exercită;
a
demisiona
din
funcție.
2.
a
abandona
puterea
suverană;
a
renunța
la
tron,
la
un
drept.
3.
(fig.)
a
renunța
la
ceva,
a
se
resemna.
4.
a
renunța
la
o
activitate
din
cauza
greutăților
întâmpinate.
abil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)
1.
care
are
multă
pricepere
manuală;
îndemânatic.
2.
care
execută
(ceva)
cu
pricepere
și
competență;
dibaci,
priceput.
3.
(fig.)
care
dă
dovadă
de
viclenie
și
ingeniozitate;
care
este
descurcăreț,
șmecher.
4.
(jur.)
care
îndeplinește
condițiile
cerute
de
lege
pentru
a
exercita
un
anumit
drept.
5.
(antonime)
inabil,
neîndemânatic,
nepriceput,
stângaci.
abluțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)
1.
spălare
a
corpului,
prescrisă
de
unele
religii
orientale
și
la
catolici,
pentru
purificare.
2.
purificare
religioasă.
3.
(fam.)
îmbăiere
prin
duș.
4.
eroziune
exercitată
de
curenții
marini
de
adâncime.
abstenționism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abstentionnisme)
1.
abținere
demonstrativă
de
la
exercitarea
dreptului
de
vot.
2.
doctrină
care
susține
această
atitudine.
abstențiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)
1.
atitudinea
unei
persoane
care
își
refuză
plăcerea
unui
lucru,
obicei
et
cetera;
abstinență.
2.
acțiunea
de
abținere,
neexercitarea
unui
drept,
refuz
de
a
participa,
de
a
interveni.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuințare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalității;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracțiune
constând
din
înșelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracțiune
manifestată
prin
depășirea
atribuțiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.