Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. existence, lat. existentia)
2. viaţă.
3. categorie filozofică fundamentală, natura, materia, realitatea obiectivă.
4. ~ socială = categorie fundamentală a materialismului istoric desemnând latura materială şi cea spirituală a vieţii sociale; mijloacele de trai.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. coexistence)
1. faptul de a coexista; existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene.
2. ~ paşnică = principiul toleranței reciproce între națiunile socialiste și capitaliste.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT competitio
2. FR compétition; lutte pour la vie
3. EN competition; struggle for life
4. DE Wettbewerb; Konkurrenzkampf; Mitbewerbung; Kampf ums Dasein
5. RU соревновaние, борьбa зa жизнь
6. HU versengés, létért folyó küzdelem
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inexistence)
1. faptul de a nu exista; lipsă de existenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. non-existence)
1. ceea ce nu există, inexistenţă; nefiinţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( fr. préexistence)
1. faptul de a preexista; existenţă anterioară.
2. doctrină filozofică sau religioasă care admite existenţa sufletului înainte de cea a corpului, precum şi reîncarnarea sufletelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absence, lat. absentia)
1. lipsa cuiva sau a ceva dintr-un loc; inexistenţă.
2. pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei.
3. (fig.) neatenţie, distracţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acenesthesia)
1. absenţa sentimentului de existenţă fizică, în demenţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. aquaplanage, engl. aquaplaning)
1. derapaj al unui automobil ce se deplasează cu viteză, provocat de existenţa unei pelicule de apă între şosea şi pneuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptation)
1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.
2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.
3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.
4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affirmation, lat. affirmatio)
1. enunţ prin care se afirmă ceva.
2. (log.) judecată în care se enunţă existenţa unui anumit raport între subiect şi predicat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agnation, lat. agnatio)
1. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune); rudenie prin alianță.
2. (dreptul roman) legătură de rudenie existentă între agnați.