Dictionar

antirealism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiréalisme)

1. negare a realității obiective, a existenței și a legilor sale.
 

contemporaneitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contemporanéité)

1. epoca contemporană, care există, care se petrece în zilele noastre; actualitate.
2. ceea ce caracterizează epoca contemporană; ceea ce are un caracter contemporan, actual.
3. faptul de a exista în aceeași epocă.
4. existența a două sau mai multe persoane, două sau mai multe lucruri, în aceeași perioadă de timp.
5. simultaneitatea existenței sau a prezenței.
6. (var.) contemporanitate.
 

decelație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. décelation)

1. acțiunea de a decela și rezultatul ei; decelare.
2. faptul de a descoperi ceea ce este ascuns; dezvăluire, revelare.
3. distingere a existenței unui fenomen ori proces foarte puțin intens.
 

diversitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diversité, lat. diversitas)

1. caracterul sau însușirea a ceea ce este divers; stare care indică o pluralitate; varietate, felurime.
2. ~ culturală = existența unor culturi diferite în cadrul unei organizații sau societăți.
3. ~ lingvistică = realitatea existenței unor limbi diverse și multiple în lume încă de la originile umanității.
 

dualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dualisme)

1. dualitate (1).
2. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc.
3. (psih.) teorie potrivit căreia între fizic și psihic nu există raporturi de interdependență, cu o natură și funcții distincte.
 

embrionar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. embryonnaire)

1. referitor la embrion.
2. în stare de embrion.
3. (fig.) abia născut, la începutul existenței, al dezvoltării.