bombă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombe)

1. proiectil cu încărcătură explozivă, incendiară etc., la bombardamentele de aviaţie.
2. ~ atomică (nucleară) = dispozitiv având ca exploziv energia nucleară dezvoltată prin reacţia de fuziune în lanţ a nucleelor unor elemente grele (uraniu, plutoniu); bombă A; ~ cu hidrogen = dispozitiv a cărui explozie se datoreşte energiei termonucleare dezvoltate prin reacţia de fuziune a nucleelor de hidrogen (deuteriu, tritiu); bombă H, bombă termonucleară.
3. ~ vulcanică = bucată de lavă azvârlită de un vulcan, la începutul erupţiei.
4. recipient în medicină pentru gaze sau substanţe radioactive.
5. (peior.) cârciumă sordidă, rău famată.
6. (fig.; sport) lovitură puternică de minge.
7. (fam.) ştire, fapt care produce senzaţie.

deflagraţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déflagration, lat. deflagratio)

1. ardere explozivă în care reacţia de descompunere se propagă cu viteze mici.
2. explozie violentă.
3. conflict generalizat.

detecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détecter)

1. a descoperi şi identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent).
2. a realiza o detecţie.

dinamocoră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dynamochore)

1. (plantă) ale cărei seminţe se răspândesc prin crăparea explozivă a fructelor.

dinamocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dynamochorie)

1. (bot.) mod de răspândire a plantelor dinamocore, ale căror semințe se răspândesc prin crăparea explozivă a fructelor.
2. (bot.) răspândire a semințelor sau a sporilor printr-un mecanism propriu plantei respective.

dinitrotoluen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( fr. dinitrotoluène)

1. substanţă organică toxică, explozivă, obţinută prin nitrarea nitrotoluenului, intermediar la fabricarea trinitrotoluenului.