Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Adhortativ)
1. formă a imperativului la persoana I plural, exprimând un îndemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collectivisme, rus. kollektivizm)
1. principiu fundamental al doctrinei comuniste exprimând colaborarea, solidaritatea, comunitatea de interese faţă de cauza generală comună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dualité, lat. dualitas)
1. coexistenţa a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2).
2. (log.) raport de opoziţie între două funcţii logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi şi a argumentelor ei.
3. ~a puterii = regim politic caracterizat prin existenţa concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. elegisch)
1. despre sau legat de o elegie; care compune elegii; elegiac, (înv.) eleghiacesc.
2. exprimând durere sau doliu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotivisme)
1. şcoală etică neopozitivistă care consideră că fundamentul noţiunilor şi al judecăţilor morale este pur emotiv, exprimând doar intenţiile şi dorinţele celui care le enunţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émotion, it. emozione)
1. reacţie afectivă puternică şi uneori neaşteptată, care oglindeşte atitudinea cuiva faţă de lumea încojurătoare.
2. ~ estetică = moment al vieţii psihice exprimând experienţa contemplaţiei obiectului estetic.