Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphotique)
1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.
2. zona ~ă = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Alexandrit, fr. alexandrite)
1. (mineral.) piatră fină a cărei culoare este verde când este expusă la lumina zilei și roșie când este expusă la lumina electrică; crisoberil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étalage)
1. etalare.
2. expoziţie de mărfuri; vitrină; marfa expusă.
3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal.
4. (fig.) expunere ostentativă, paradă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. moniteur, lat. monitor)
1. elev mai în vârstă şi mai capabil care, în anumite sisteme de învăţământ, îl ajută pe învăţător în predare şi în menţinerea ordinii.
2. supraveghetor (în munca expusă radiaţiilor ionizate).
3. (s.n.) titlu al anumitor ziare sau publicaţii periodice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. passacaglia)
1. vechi dans de origine spaniolă şi italiană, cu o mişcare lentă, uniformă; melodia corespunzătoare.
2. piesă instrumentală în formă de variaţiuni polifonice pe o temă expusă la început şi care se repetă în bas.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pièce)
1. parte, porțiune, bucată a unui tot.
2. parte a unui mecanism, a unei mașini etc., care se poate demonta.
4. ~ anatomică = parte dintr-un cadavru preparată pentru studiu.
5. fiecare dintre hârtiile, dintre actele unui dosar.
6. obiect, operă artistică expusă într-un muzeu, la o expoziție etc., parte dintr-o colecție.
7. lucrare dramatică în care predomină dialogul și care se reprezintă pe scenă.