Dictionar

Rezultate secundare (Exterior.):

Exterior, -oară

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. extérieur, lat. exterior)

1. adj. din afară; extern.

2. (mat.) unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de o latură a unui poligon cu prelungirea altei laturi; comerț ~ = relațiile comerciale ale unui stat cu statele străine.

3. s. n. partea din afară a unui lucru; fațadă.

4. înfățișare, ținută.


Exterioritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. extériorité)

1. caracterul a ceea ce este exterior.


Exterioriza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. extérioriser)

1. a exprima, a manifesta gânduri, sentimente etc. prin cuvinte, gesturi, fizionomie.


Extern; exterior

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT externus; exterus; exterior

2. FR externe; extérieur

3. EN external; outer; outward

4. DE äußerer; außen befindlich; äußerlich

5. RU нaружный; внешний

6. HU külső, kívülálló


înfăţişare; aspect exterior

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT habitus; habituus

2. FR habitus; port; allure générale; aspect d’ensemble; aspect

3. EN habit; habitus; aspect; appearance; general aspect

4. DE Habitus; Aussehen; Gestalt; Erscheinungsbild

5. RU raбитус; внешний; вид; облик , ,

6. HU bemutatás, ábrázolás; külső megjelenés


Altern, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.

2. (despre frunze, flori) care creşte de o parte şi de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.


Anaseism

Parte de vorbire: s.
Origine: (ana- + seism)

1. undă seismică a cărei primă deplasare se produce dinspre epicentru spre exteriorul regiunii respective.


Anatomic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anatomique)

1. despre sau legat de anatomie.

2. care se referă la structura unui organ sau a unui corp organizat.

3. care se referă la forma, aspectul exterior, conformația generală a corpului.

4. care se adaptează la forma corpului.

5. (fig.) care se referă la analiza atentă a realității.


Arc

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arcus, fr. arc)

1. armă (primitivă) de aruncat săgeţi.

2. tot ceea ce are forma unui arc (1).

3. (mat.) porţiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc.

4. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc.

5. ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcţie în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate.

6. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate.

7. organ de maşină, din oţeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese.

8. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor.


Atrium/atriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. atrium)

1. curte interioară, înconjurată de portice acoperite, a caselor romane.

2. spaţiu deschis, înconjurat uneori de coloane, la intrarea într-o bazilică.

3. (anat.) auricul.

4. spaţiu gastric la spongieri, care comunică cu exteriorul prin oscul.

5. culoar care înconjură un con vulcanic secundar, îmbucat în craterul unui vulcan mai vechi.


Autoamorsare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. auto-amorçage)

1. amorsare spontană a unei maşini sau reacţii, fără intervenţia unui agent exterior.