Dictionar

extern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. externe, lat. externus)

1. adj. aflat în afară, din afară; exterior.
2. politică ~ă = politica unui stat față de celelalte state; unghi ~ = fiecare dintre unghiurile formate de două drepte tăiate de o secantă și aflat în afara lor.
3. (despre medicamente) care se administrează la suprafața corpului.
4. s. m. f. elev, ucenic care locuiește și ia masa în afara școlii.
5. student în medicină practicant într-o clinică.
 

extern; exterior

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT externus; exterus; exterior
2. FR externe; extérieur
3. EN external; outer; outward
4. DE äußerer; außen befindlich; äußerlich
5. RU нaружный; внешний
6. HU külső, kívülálló
 

externa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (extern)

1. a elibera din spital un bolnav însănătoșit.
 

externalitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. externality)

1. atitudine de minimalizare a efectelor economice negative generate de poluare asupra resurselor mediului ambiant.
 

externaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. externaliser, engl. externalize)

1. a încredința o sarcină, un serviciu etc. unei companii externe.
 

externalizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. externalisation, engl. externalization)

1. acțiunea de a externaliza, de a încredința o sarcină, un serviciu etc. unei companii externe.
 

acufenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acouphène)

1. senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.
 

adventice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adventice)

1. tunică externă, de țesut conjunctiv, care învelește arterele.
 

afacere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affaire)

1. activitate comercială.
2. cifră de ~i = total al banilor obținuți în comerț sau în alte activități economice.
3. acțiune din care rezultă un profit.
4. tranzacție economică.
5. (fam.) îndeletnicire.
6. ~i interne (sau externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (sau externe) ale unui stat.
 

alburn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. alburno, lat. alburnum)

1. strat lemnos situat între scoarța unui arbore și inima lui.
2. totalitatea inelelor anuale externe, de culoare mai deschisă, ale lemnului secundar al arborilor cu lemnul tare.
 

alocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. allochorie)

1. (bot.) dispersie asigurată de agenți externi (vânt, animale, apă); răspândire a fructelor, semințelor sau sporilor, prin intermediul diferiților factori externi.
2. (antonim) autocorie.
 

altern, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alterne, lat. alternus)

1. unghiuri ~e interne (sau externe) = unghiuri formate în interiorul (sau exteriorul) a două drepte paralele tăiate de o secantă.
2. (despre frunze, flori) care crește de o parte și de alta a tulpinii, a ramurilor, la niveluri diferite.