extrem, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extrême, lat. extremus)

1. adj. situat în punctul cel mai îndepărtat; de la capăt; la vârf.
2. care are cea mai mare sau cea mai mică dintre valorile posibile ale unei mărimi.
3. (fig.; despre doctrine, idei politice etc.) pe pozițiile cele mai neconciliatoare.
4. foarte mare, exagerat.
5. (despre remedii etc.) foarte energic, doar în cazuri desperate.
6. s. m. (mat.) primul și ultimul termen al unei proporții.
7. s. n. (mat.) valoarea extremă, maximă și minimă, a unei funcții.
8. numărătorul primului raport și numitorul celui de-al doilea într-o proporție.
9. s. f. margine; limită ultimă.
10. a trece de la o extremă la alta = a trece de pe o poziție pe alta diametral opusă; extremă dreaptă (sau stângă) = grup politic care se manifestă prin idei și acțiuni ultraradicale, exagerate și rigide.
11. cea mai mare sau cea mai mică valoare a unei mărimi.
12. jucător care ocupă locul cel mai înaintat din stânga sau din dreapta în formația de jos a unei echipe de fotbal, de handbal sau de hochei.

extrem-oriental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. extrême-oriental)

1. din Extremul Orient.

extremală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extrémale)

1. (mat.) curbă care reprezintă soluția unei probleme a calculului variațional.

extremism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extrémisme)

1. atitudine caracterizată prin idei, păreri exagerate, unilaterale, rigide, bazată pe ură și intoleranță.

extremist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. extrémiste)

1. I. care ține de extremism.
2. care depășește limitele normale, moderate.
3. care este în favoarea ideilor, a soluțiilor extreme.
4. II. adept al extremismului.
5. persoană care susține, proferează idei extreme.
6. (antonime) moderantist, moderat.

extremitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. extrémité, lat. extremitas)

1. punct final, limită, parte extremă, hotar.
2. parte terminală a unui organ sau a corpului.

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.

ACRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. akros „vârf”)

1. „vârf, extremitate”.

acroanestezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acroanesthesia)

1. diminuare a sensibilității (la durere) la nivelul extremităților membrelor.

acrochinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrokinésie)

1. mobilitate deosebită, ca amploare și rapiditate a extremităților.

acrocianoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyanose)

1. colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unei tulburări a circulației sângelui.

acrodermatită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrodermatite)

1. dermatită localizată la extremități.