ezoteric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ésotérique, gr. esoterikos)

1. (despre doctrine filozofice, ritualuri religioase) care poate fi înțeles numai de cei inițiați; secret, ascuns.

alexandrin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.

ermetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hérmétique)

1. care astupă, etanșează perfect.
2. (fig.) greu de înțeles, obscur, impenetrabil.
3. referitor la alchimie.
4. ezoteric.

ermetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hermétisme)

1. caracterul a ceea ce este ermetic (2).
2. direcție estetică (după primul război mondial) care cultiva deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, cifrat, adesea ininteligibil.
3. ansamblul doctrinelor ezoterice ale alchimiștilor.

ezoterism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ésotérisme)

1. transmiterea (în antichitate și în evul mediu) a unei doctrine filozofice numai unui număr restrâns de inițiați.
2. caracter ezoteric.

inițiatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. initiatique, it. iniziatico)

1. care ține de inițiere.
2. care nu poate fi înțeles decât de inițiați; ezoteric.