eșec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échec)

1. nereușită, insucces.

aseca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. assécher, lat. assicare)

1. a îndepărta apele de infiltrație dintr-un teren; a deseca.

avort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (avorta)

1. expulzare din cavitatea uterină a unui făt înainte de termen.
2. (fig.) eșec.

boicota

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. boycotter)

1. a aplica un boicot; a nu mai face comerț cu o companie, o țară etc. pentru a exercita presiuni asupra acesteia.
2. a refuza în mod colectiv cumpărarea și/sau vânzarea unui produs (adeseori în semn de protest).
3. a refuza în mod colectiv de a participa la o acțiune publică, pentru a determina eșecul acesteia.

canton

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canton)

1. clădire construită lângă o șosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecție și supraveghere a drumurilor respective; locuința cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreținere și urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigații, baraje etc.
3. sector al unui drum.
4. unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuința acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele țări (Elveția, Franța).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colț al acestuia.

capota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capoter)

1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ.
2. (fig.) a suferi un eșec.

chix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kicks)

1. (fam.) nereușită, insucces, eșec.
2. a da ~ = a nu izbuti, a da greș.