Dictionar

Rezultate principale (Eşua.):

Eşua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. échouer)

1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puţin adâncă.

2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol).

3. a suferi un eşec.

4. (fig.) a nu reuşi.


Rezultate secundare (Eşua.):

Dezeşua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déséchouer)

1. a repune pe linia de plutire o navă eşuată; a despotmoli.


Avorta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avorter, lat. abortare)

1. a pierde fătul prin avort.

2. (despre plante) a nu ajunge la dezvoltare completă, pierzând florile şi nelegând fructe.

3. (fig.) a eşua.


Claca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. claquer)

1. intr. a face se audă, a produce un zgomot sec

2. (despre condensatori) a se strica.

3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.

4. a eşua, a da greş.

5. refl. a-şi luxa tendonul la picior.

6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate.


Dezeşua

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déséchouer)

1. a repune pe linia de plutire o navă eşuată; a despotmoli.


Echină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échine)

1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.

2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric.

3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă.


Electroconvulsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. électroconvulsion)

1. (med.) scurtă stimulare electrică a creierului efectuată în timp ce pacientul este sedat (utilizată de obicei atunci când alte tipuri de metode de tratament, cum ar fi medicamentele și psihoterapia, au eșuat); electroșoc.


Epavă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. épave)

1. coca unei nave distruse sau naufragiate, aruncată de mare pe uscat; (parte dintr-o) navă naufragiată sau eşuată.

2. obiecte, resturi abandonate pe mare, apoi aruncate pe mal.

3. vehicul devenit inutilizabil din cauza unei coliziuni, prin coroziune sau degradare; mașină distrusă care nu poate fi reparată; vehicul ireparabil.

4. (fig.) (depr.) persoană care a căzut într-o stare de suferință și neputință fizică și morală extremă; om distrus, ruinat (fizic şi moral).