Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. falsifier, lat. falsificare)
1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenţia de a înşela; a contraface.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (de- + falsifica)
1. a corecta ceva falsificat; a înlătura un fals.
2. (antonim) a falsifica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. falsification)
1. falsificare; obiect, lucru falsificat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. falsificateur)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. contrefaire)
1. a reproduce un document, o operă de artă, un obiect în scopuri frauduloase; a falsifica.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cupaj)
1. operație de amestecare a mai multor varietăți de vin, după anumite metode, în vederea obținerii unui anumit tip de vin; amestecul astfel obținut; cupaj.
2. (depr.) acțiune de falsificare a unui produs lichid cu o materie de valoare mai mică; adăugarea de apă la un lichid.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (de- + falsifica)
1. a corecta ceva falsificat; a înlătura un fals.
2. (antonim) a falsifica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déformer, lat. deformare)
1. tr., refl. a(-şi) altera, a(-şi) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluţi.
2. tr. (fig.) a reproduce inexact; a denatura, a falsifica.
3. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acţiunea unor forţe exterioare sau a unor eforturi interioare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dénaturer)
1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, înţelesul unui cuvânt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica.
2. a adăuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substanţă străină, făcându-l impropriu destinaţiei iniţiale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. escamoter)
1. a face să dispară ceva pe nesimţite.
2. (fig.) a ascunde, a denatura, a falsifica.
3. a introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului.