Dictionar

Convergenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convergence)

1. faptul de a converge.

2. teoria ~ţei = teorie burgheză care preconizează evoluţia celor două sisteme social-economice şi politice, socialismul şi capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluţia socială.

3. proprietate a unui fascicul de radiaţii de a-şi micşora secţiunea, concentrându-se într-un singur punct.

4. însuşire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente.

5. (mat.) proprietate a unui şir şi a unei serii de a fi convergente.

6. (biol.) apariţie, în cursul evoluţiei, a unor caractere structurale sau funcţionale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleaşi condiţii de viaţă.


Diafragma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. diaphragmer)

1. a limita cu ajutorul unei diafragme fasciculele de lumină care trec printr-un sistem optic.


Diafragmă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

1. muşchi care desparte toracele de abdomen.

2. membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale.

3. placă subţire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).

4. dispozitiv de închidere a unui recipient.

5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planşeu, placă.

6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.

7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.


Difuzant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diffusant)

1. (despre un mediu) care reflectă sau refractă difuz fasciculele de lumină.


Divergenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. divergence, lat. divergentia)

1. deosebire, opoziţie de păreri, de concepţii etc.; (p. ext.) neînţelegere, conflict.

2. proprietate a unui fascicul de radiaţii pornind din acelaşi punct de a-şi mări secţiunea.

3. însuşire a unui sistem optic (lentilă, oglindă) de a transforma fasciculele paralele sau convergente în fascicule divergente.

4. (biol.) deosebire între indivizi, specii etc. în procesul de adaptare la condiţii variate de mediu, în lupta pentru viaţă.

5. (mat.) proprietate a unei serii de a fi divergentă.


Perinerv

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Perinerv, fr. périnèrve)

1. ţesut conjunctiv care uneşte fasciculele secundare ale fibrelor nervoase.