febră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. febris, it. febbre)

1. temperatură ridicată a corpului cauzată de o boală; pirexie.
2. ~ musculară = stare de oboseală generală la cineva neantrenat în urma unor eforturi fizice.
3. (fig.) emoţie, nelinişte, încordare.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

afebril, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. afébrile)

1. (med.) care nu este însoțit de febră; care nu este febril; apiretic.

aftoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphtoïde)

1. cu aspect de aftă.
2. febră ~ă = febră care este însoțită de o erupție aftoasă.

aftos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphteux)

1. cu afte.
2. febră ~oasă = boală a vitelor cornute, transmisibilă şi omului, prin febră şi erupţie pe mucoasa gurii.

antitermic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. antithermique)

1. (medicament) care scade febra; antipiretic.

antitific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antityphique)

1. (medicament) care combate febra tifoidă.