Dictionar

blasfem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blasphème)

1. blasfemie, hulă.
2. blestem.
 

femeie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. familia „familie”)

1. persoană adultă de sex feminin; muiere.
2. persoană de sex feminin căsătorită.
3. (urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) soție, nevastă.
4. (pop.) persoană de sex feminin care și-a pierdut fecioria.
5. ~ în casă = femeie angajată, în trecut, pentru treburi gospodărești.
6. ~ de stradă = prostituată.
7. (var.) fămeie, (înv.) fămeaie, fomeie, fumeie, (Mold.) fimeie.
 

femeie-agronom

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + agronom)

1. femeie care a îmbrățișat profesia de agronom; specialistă în agronomie; agronomă.
 

femeie-arbitru

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + arbitru)

1. femeie însărcinată cu arbitrarea unei întâlniri sportive.
2. femeie desemnată să asigure regularitatea unei competiții, a unui eveniment sportiv.
 

femeie-astronaut

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + astronaut; cf. fr. femme-cosmonaute)

1. femeie care a îmbrățișat profesia de astronaut; femeie cosmonaut.
2. (var.) femeie-astronaută.
 

femeie-autoare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (femeie + autoare; cf. fr. femme-auteur)

1. femeie care a scris o carte (sau mai multe); scriitoare.
 

abatesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbadessa, lat. abbatissa)

1. maică superioară a unei abații sau a unei mănăstiri de femei.
 

acetabul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acétabule, lat. acetabulum)

1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
 

actriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actrice)

1. femeie care interpretează un personaj, un rol într-un spectacol et cetera; artistă, (înv.) actoriță.
 

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.
 

afrodită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. Afrodita)

1. (fam.) femeie foarte frumoasă; frumusețe, hurie.
 

alelogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. allélogène)

1. (despre plante) cu indivizi femeli ce produc descendenți fie exclusiv masculi, fie exclusiv femeli.